Postul negru – terapia sufletului şi a trupului
Postul negru – terapia sufletului şi a trupului
Postul negru – terapia sufletului şi a trupului. Cele 10 reguli care te vor ajuta să îl ţii corect
Postul este calea noastră spre curăţire sufletească şi trupească, spre milostivenie şi mântuire. Adevăratul post este acela care îmbină în mod desăvârşit aspectul trupesc – mai ales în ceea ce privește sănătatea la orice vârstă – şi aspectul sufletesc, astfel încât reţinerea de la bucate să fie susţinută de reţinerea de la păcate, într-un efort continuu spre virtute şi progres duhovnicesc.
Postul a fost practicat pentru prima dată de evrei în Vechiul Testament, fiind cerut şi de Legea lui Moise. După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-şi începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile şi 40 de nopţi, arătând astfel prin exemplul său, sensul adevărat al postului şi modul în care trebuie să fie practicat.
Cel mai sever post este socotit postul negru (lipsa completă de mâncare sau băutură), al cărui drum spre purificare trupească şi spirituală este cel mai greu, motiv pentru care puţini se încumetă să îl practice. (Deși pentru alții postul negru este cel în care apa este permisă.)
Părintele Ilarion Argatu vorbeşte creştinilor, din vasta sa experiență duhovnicească despre postul negru, despre cum să ajunăm, de ce este important să ne abţinem de la fapte rele şi cum să evităm ispitele. Iată care sunt cele reguli de bază ale postului negru conform spuselor parintelui Ilarion Argatu:
1. În ziua în care ajunezi sau ţii post negru nu mănânci nimic toată ziua.
2. În zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţii cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel, ţi-a “furat” diavolul postul, degeaba mai posteşti.
3. Postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură, ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.
4. Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să “râdă” că ai vrut să treacă mai uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.
5. Nu te duci în vizite în ziua când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti”. „Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând!”
6. Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să termini de postit. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, dă măcar o felie de pâine dă celui flămând.
7. Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei o bucăţică de anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
8. Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l întrerupi, atunci nu mânca mai mult decât o singură masă şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul, spunând că ai mâncat cât pentru toată ziua în care ai postit.
9. Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece, pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit la ora 15.00, alţii la ora 18.00, la ora 21.00, la ora 24.00. Trebuie să duci postul până la aceste ore pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.
10. Postul-ajunare începe la ora 18.00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.00. Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15.00, la ora 18.00, la ora 21.00. Ora până la care duci postul reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume: la ora 12.00 – a fost răstignit; la ora 15.00 – şi-a dat duhul pe Cruce; la ora 18.00- a fost dat jos de pe Cruce şi îngropat; la ora 21.00- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită; la ora 24.00 – s-a coborât la iad sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei drepţi din iad.
Sursa articol: www.antenasatelor.ro/
Comentariul meu: Am publicat acest articol pentru că există mulți cititori interesați și de această latură, însă poate că unele reguli sunt prea stricte sau dogmatice. Postul nu este neapărat un act religios care trebuie îndogmatizat. Acesta este un ritual care se poate ține în scop duhovnicesc, terapeutic și transformațional în același timp. Eu nu văd postul atât de strict, deoarece acesta nu este un chin, nu este o ispită, ci este un act benevol, făcut din convingere personală. Când e vorba de atâția „diavoli” într-o discuție cred că acolo e vorba mai mult de naivitate. Lupta interioară din timpul postului nu trebuie demonizată ci susținută prin antrenament spiritual și psihologic. De exemplu la punctul 5 este interzis să mergi în vizită la cineva. Eu nu sunt de acord cu asta. Fiecare postitor este diferit și sunt unii, ca mine, care nu are o problemă cu mersul în vizită la alții în timpul postului. Nu cred că e greșit dacă spui cuiva despre ritualul pe care îl ții. Poți bea un ceai fără zahăr și poți vorbi lucruri inspirate cu cei pe care îi întâlnești în timpul postului. Postul nu este despre izolare totală decât la propria alegere. Mă rog. Ideile oamenilor diferă deoarece cultura și punerea lor în practică este diferită. Asta e frumos. Diversitatea este un lucru minunat. Încă ceva de menționat. Nu există chestii de genul „adevăratul post”. Nu există așa ceva. Am putea schimba fraza asta cu ceva de genul „un post de succes”, „un post reușit”, „un post puternic”, „un post divin” atunci când ne referim la un post care ne-a adus multe beneficii și a fost oarecum o experiență unică pentru noi.
Vasile