Genomul nostru este de vină pentru apariția tuturor bolilor, însă nu e fatalitate

Dr. Dumitru Jardan: Genomul nostru este de vină pentru apariția tuturor bolilor, însă nu e fatalitate, ca și cum nu există nici o scăpare. Nu este doar genetică, ci și interacțiune cu mediul

Sănătatea noastră este înscrisă în gene, însă nu înseamnă fatalitate. Alegerile pe care le faci, ce mănânci, dacă fumezi și dormi bine, cât de activ ești, toate îți afectează sănătatea. Cum trăiești influențează modul în care funcționează genomul tău. Cât este genetic și cât este influențat de mediu? Ce se întâmplă la nivel molecular când avem cancer? De ce sistemul imunitar nu ne poate ajuta? La aceste întrebări ne răspunde Dr. Dumitru Jardan.

În cadrul campaniei Medicii Schimbării, îl cunoaștem astăzi pe Dumitru Jardan, coordonator al laboratorului de Biologie Moleculara MedLife, doctor în științe medicale, care și-a dorit să facă genetică moleculară încă din liceu.

”Evident că pe măsură ce studiezi mai mult, îți dai seama că una e cum sunt prezentate lucrurile în știri sau în cărțile de popularizare a științei și cu totul altceva e realitatea, care este foarte diferită față de fanteziile noastre, dar noi de regulă în viață ne ghidăm și după fantezii, așa că în loc să mă fac medic m-am făcut genetician”.

Starea noastră de sănătate este determinată genetic?

Dumitru Jardan: Categoric, genomul nostru este de vina pentru apariția tuturor bolilor. Acest lucru nu înseamnă determinism, ca și cum nu există nici o scăpare, pentru că nu este doar genetică, ci și interacțiune cu mediul. Toate bolile, într-un fel sau altul, sunt condiționate de genele pe care le avem, dar și de interacțiunea lor cu mediul.

Bolile infecțioase nu sunt posibile, în general, fără a le contacta din mediu, dar cum sunt bolile infecțioase condiționate genetic? Ele nu sunt condiționate genetic, ci sunt condiționate de prezența patogenului respectiv în mediu, dar succesul pe care îl are patogenul respectiv în infectarea noastră și ușurința cu care se va rezolva infecția depind de genele pe care le ai. Să dau un exemplu simplu: infecția cu virusul HIV e o mare problemă pentru majoritatea oamenilor, dar sunt oameni care sunt imuni la acest virus pentru că au o anumită mutație într-o genă care face ca virusul să nu fie capabil să intre în celule și atunci oamenii aceștia nu fac boala. Această mutație e ca o adaptare de rezistență la virusul HIV și e o adaptare genetica. În general, dacă nu îi dai unui virus receptorul specific de care el se prinde ca să intre în celulă, vei fi imun la acel virus.

Predispoziția la o anumită boală, înseamnă automat că voi face boala respectivă?

Dumitru Jardan: Predispoziție față de o anumita boală o au acei oameni care au anumite mutații sau variante genetice comune ce conferă o susceptibilitate mărită pentru acea boală.

Un exemplu bine cunoscut este predispoziția pentru cancerul de sân și mutațiile în genele BRCA1 si BRCA2. Mutațiile în aceste gene pot crește riscul de dezvoltare a cancerului de sân la femei pana la 60% în timpul vieții (până la vârsta de 70 de ani). Riscul mediu în populație de a dezvolta cancerul de sân e de 12.5%, deci cei ce au acele mutații au un risc considerabil mai mare, doar că riscul nu înseamnă automat că toți cu acele mutații vor dezvolta cancer.

La fel funcționează și predispoziția pentru multe boli comune, pentru diabet sau pentru boala cronică renală, de exemplu. Cei care au o predispoziție pentru aceste boli au un risc mai mare de a le face, dar nu înseamnă ca automat vor dezvolta aceste boli.

Cât este genetic și cât este influențat de mediu?

Dumitru Jardan: Predispoziția are o componenta de mediu foarte importantă. Este posibil ca atunci când corectăm mult componenta de mediu, să avem un risc considerabil redus. Pe de alta parte, predispoziția e foarte diferită dacă vorbim de bolile genetice – aici prezența anumitor mutații înseamnă automat boala, doar că bolile genetice de regulă sunt rare din simplul motiv ca ele sunt filtrate de selecție sau cel puțin erau filtrate până la apariția medicinei moderne.

Cât de mult ne afectează mediul este o întrebare foarte complicată pentru că pot exista variante genetice ce dau o predispoziție foarte mică pentru a dezvolta o anumită boală – doar cu câteva procente mai mare și majoritatea incidenței bolii nu poate fi explicată de genetică și atunci influența factorilor de mediu este covârșitoare. Pe de altă parte, dacă vorbim de bolile genetice monogenice – aici de regulă componenta de mediu mai mult afectează cat de grave vor fi manifestările boii și nu dacă va fi prezentă sau nu boala respectivă, pentru că boala o vor face toți ce prezintă mutațiile. Atunci influența mediului pentru diferite boli poate varia de la aproape zero până la un grad de influență foarte mare.

La baza, cancerul este o boala a ADN-ului nostru. Ce se întâmplă la nivel molecular când avem cancer?

Dumitru Jardan: Cancerul este o boala genetică, nu în sensul ca ne naștem cu el, ci în sensul ca din cauza mutațiilor din anumite celule apare cancerul. Aceste mutații apar în timpul vieții în acele celule și de regulă ele nu sunt moștenite.

În mod normal celulele noastre sunt foarte ascultătoare – își îndeplinesc funcția așa cum trebuie și se divid doar atunci când trebuie și aceste procese sunt foarte strict controlate. Celulele canceroase sunt periculoase tocmai din cauză că noi am pierdut controlul asupra lor și atunci cresc și se divid necontrolat și creează foarte multe probleme care, în final, dacă nu aplicăm un tratament duc la urmări foarte neplăcute – în țările dezvoltate a doua cauză de moarte este cancerul.

De ce sistemul imunitar nu ne poate ajuta?

Dumitru Jardan: Aceste celule adună mutații care în primă fază le permit să scape de multiplele bariere care le blochează din a se divide. Mai apoi ca sa poată supraviețui celulele canceroase trebuie într-un fel sau altul să păcălească sistemul imun. Și cum fac asta? Fie se fac invizibile pentru sistemul imun, fie induc anergie, adică fac sistemul imun să lase celulele canceroase în pace.

În mod normal sistemul imun este foarte eficient în depistarea și distrugerea celulelor canceroase doar că și celulele canceroase pot deveni foarte eficiente în păcălirea sistemului imun și atunci în loc ca să ne ajute să scăpăm de acesta problemă, sistemul imun o ignoră și atunci celulele canceroase ajung să crească în tumori care ne pun viața în pericol.

Practic, celulele canceroase după ce scapă de sub control devin un parazit. Exact ca și parazitul ele trebuie să se înmulțească, ceea ce ele o fac foarte bine, și trebuie să se apere de sistemul imun ceea ce ele iarăși o fac foarte bine. La prima vedere, analogia cu parazitul pare foarte didactică, însă ajută la înțelegerea a ce face cancerul. Sunt cunoscute două tumori transmisibile, la câinii și la diavolii tasmanieni, care au devenit paraziți adevărați pentru ca sunt transmisibile și parazitează multe animale, mai mult diavolii tasmanieni erau cât pe ce sa dispară din cauza unei asemenea tumori.

Biologia cancerului este foarte complexă, dar noile tehnologii ne permit să înțelegem din ce în ce mai bine ce se întâmplă, de la apariția primelor celule canceroase, pana la aplicarea unui tratament țintit, care poate face diferența dintre moarte și viață pentru pacienți.

Sursa interviu/articol: hotnews.ro