Despre postul terapeutic
Postitorul21 Despre postul terapeutic
1. Ce mă motivează să scriu?
Întotdeauna când citim scrieri cu caracter informativ, trebuie să ne întrebăm care este motivația scrierii respective. Doar dacă o scriere a fost realizată în mod sincer, neegoist și dacă subiectul a fost cercetat și documentat corect, dacă nu s-a urmărit realizarea unui profit, și dacă nu a existat vreo altă motivație dubioasă, informația respectivă poate fi luată în considerare în mod serios.
Nu mai este un secret faptul că adesea suntem asaltați de informații în spatele cărora există o motivații dubioase. Probabil că cel mai adesea ni se oferă informații motivate de factorul comercial-financiar. Fenomenul acesta este mai extins și mai profund decât pare la prima vedere. Mult mai adesea decât suntem dispuși să credem, ni se oferă informații izvorâte din interesul comercial-financiar. Cred că acesta este cazul în atunci când ni se oferă spre cumpărare produse manufacturate, care nu mai sunt complet naturale, ci au fost supuse prelucrării efectuate de mâna omului. Odată ce a fost investit efort și bani, desigur că există interesul imens ca produsul respectiv să fie comercializat, iar reclama care se face în scopul acesta poate fi rezonabilă pe de o parte, dar și nerezonabilă și iresponsabilă pe de altă parte. Este evident că în asemenea cazuri aspectul comercial-financiar influențează în mare măsură informația oferită publicului, lucru de care trebuie să fim conștienți.
De asemenea pot exista și alte motivații dubioase când este vorba de oferirea informațiilor, cum ar fi motivațiile de natură politică, economică, socială, etc.
Nu acesta este cazul cu articolul de față. În cazul acesta motivația este bine intenționată, lucru pe care sper că cititorul îl va observa. Nu ofer nimic de vânzare. Nu există nici un motiv comercial sau de altă natură, în realizarea acestui articol, în afară de dorința de ajutorare a semenilor sănătoși, sau a acelora care doresc să își refacă sănătatea parțial degradată. Atrag atenția că semenii grav bolnavi vor trebui să apeleze la sfatul medicului dacă doresc să postească.
Un alt motiv care m-a determinat să mă documentez și să public acest material este și acela că – în afara unor articole scurte – nu am găsit materiale extinse, aprofundate, pe acest subiect în limba noastră românească.
Aș putea să vă spun că sunt un nutriționist amator. De-a lungul timpului m-am documentat suficient de mult în acest domeniu, atât în limba română cât și în limba engleză. De asemenea la scrierea acestui articol mă ajută într-o anumită măsură și experiența personală. Iar convingerea obținută prin propria experiență este profundă, nu se poate compara cu experienţe de ordinul al doilea .
2. Ce fel de post luăm în considerare în acest articol?
După cum se știe există mai multe tipuri de posturi. În primul rând există postul negru sau total care înseamnă abținerea totală de la hrană, nu însă și de la apă. În timpul acestui post are loc o eliminare de toxine din organism, care poate fi mai limitată sau mai aprofundată, în funcție de durata postului.
Există apoi posturi parțiale în care oamenii se abțin de la consumul unor anumite alimente, și continuă să le folosească pe altele. De ex. oamenii se pot abține de la carne, dar consumă alimente de origine vegetală. Și acesta este un post. Sau există posturi în care se folosesc doar fructe, eliminându-se toate celelalte alimente. Se pot consuma exclusiv mere timp de 1-2 zile. Un asemenea post este util chiar și în cazul răcelilor. El produce o anumită curățire a organismului și astfel răcela se diminuează. Sau se pot consuma, în cea mai mare parte, struguri timp de câteva zile. Menționez că strugurii sunt un puternic curățitor intern al organismului, inclusiv al intestinelor, însă doar folosiți în felul acesta, adică în proporție mare, de circa 60-70% din totalul hranei, timp de câteva zile. În cazul consumării unei mici cantități de struguri, combinați cu multe alte alimente, în cea mai mare parte gătite, efectul lor este aproape insesizabil. Există mărturii ale unor pacienți care s-au vindecat de cancer consumând în proporție de 100% apă și struguri, până la vindecarea completă. Există în această privință materiale scrise atât pe hârtie cât și în spațiul virtual. Sau – o variantă mai recomandată și mai utilă decât consumul de fructe – este consumul exclusiv de salată de vegetale crude timp de câteva zile. Prin salata de crudități înțelegem amestecul de vegetale crude cum ar fi: ardei, varză, roșii, spanac, morcovi, conopidă, castraveți, salată verde, etc. Este necesar să știm că dieta exclusivă de legume şi/sau (eventual) fructe în stare crudă, produce și ea o curățire internă accentuată a organismului, și categoric merită să fie luată în considerare.
Mai există și postul bazat pe sucuri naturale proaspăt extrase. Se vor extrage cu ajutorul unui extractor de bună calitate, sucuri din legume sau (în mod mai limitat) chiar fructe și se vor consuma în mod exclusiv un timp de câteva zile. Repet că trebuie să luăm în considerare doar varianta sucurilor proaspăt extrase, deoarece sucurile din comerț nu sunt proaspete, fiind astfel degradate din punct de vedere biologic, neavând capacitatea de acțiune biologică pe care trebuie să o îndeplinească odată ce au ajuns în organism, deci nu au valoare în privința detoxifierii și recuperării sănătății organismului. Postul bazat pe sucuri proaspete este mai profund decât postul cu crudități și trebuie să-i acordăm atenția pe care o merită.
Voi lua însă în considerare în rândurile care urmează postul cel mai sever, care exclude toate alimentele, și care permite și – mai mult decât atât – cere în mod obligatoriu consum masiv de apă, pe care îl consideră a fi agentul ajutător principal de curățire a organismului în timpul postului. Așa cum am spus, acesta este postul negru sau total.
3. Toxinele din organismul uman
Fenomenul pe care trebuie să îl luăm în considerare în mod deosebit în cazul postului, este declanşarea eliminării de toxine din organismul uman din momentul începerii postului.. Aceasta este o problemă deosebit de importantă care nu poate fi accentuată îndeajuns. Cu toții avem o cantitate mai mică sau mai mare de toxine, sau reziduuri nedorite, în organismele noastre. Aceste toxine sau reziduuri nu sunt altceva decât resturi alimentare care ar fi trebuit eliminate din organism la timpul potrivit. Acest lucru însă nu s-a făcut, din anumite motive, pe care le voi menţiona, iar reziduurile s-au depus în unele locuri din organism, prezența lor acolo contribuind din plin, de-a lungul timpului, la degradarea sănătății noastre. Unii dintre noi purtăm în corpurile noastre cantități impresionante de toxine. Se apreciază că greutatea toxinelor din organism este, în linii mari, cuprinsă între 2 și 15 kg. În general se poate spune că, cu cât o persoană este mai ponderală cu atât posedă mai multe toxine în organism. Există autori care emit părerea că grăsimea din organismul uman – deci nu musculatura – este compusă din toxine nefolositoare, nedorite și dăunătoare. Unul din locurile în care grăsimea se depune este zona mijlocului. Deci imaginea atât de obișnuită a omului cu mijlocul plin și chiar bine rotunjit, considerată a fi un indiciu al bunăstării, este de fapt un semnal negativ al unui organism saturat de toxine. Burta omului sănătos nu trebuie să fie rotunjită ci dreaptă.
Problema care se pune este evacuarea din organism a acestor toxine. Lucrul acesta nu se poate face oricum, ci sunt necesare cunoștințe corecte în această privință și o aplicare corectă a lor. O mare parte a acestor informații sunt oferite în articolul de față.
Toxinele nu au apărut în organismul nostru peste noapte. Ele s-au format și s-au depus în ritm lent, pe nesimțite, în fiecare zi a vieții noastre, începând de la cea mai fragedă vârstă. Astăzi se cunoaște faptul că copiii în vârstă de doar câteva luni au deja ușoare depuneri în interiorul arterelor lor, ca să dăm doar acest exemplu. Aceste toxine fac mult rău organismului nostru și îl predispun la îmbolnăvire. Se spune că un organism curat, lipsit de toxine, sau cu toxine foarte puține, se menține sănătos, nu se îmbolnăvește. Chiar și microbii nu pot acționa și îmbolnăvi organismul, decât în cazul prezenței masive a toxinelor în organism. Se pare că acesta este răspunsul la întrebarea: De ce unii oameni se îmbolnăvesc de anumite boli iar alții nu, din moment ce se pare că microbii cauzatori ai bolii respective sunt prezenți atât în organismele celor bolnavi cât și a celor sănătoși? Răspunsul este că microbii din organism nu pot îmbolnăvi pe acestadecât în cazul existenței în organism a unei cantități suficient de mari de toxine, care să permită o creștere exagerată a numărului de microbi din organismul respectiv. Dacă mediul toxic din organism este restrâns microbii rămân inofensivi. Se pare că principiul acesta se aplică în cazul multor boli infecțioase, dar lucrul acesta poate fi observat cel mai ușor în cazul răcelilor. Iarna când este frig mulți oameni suferă de răceli, însă nu toți. Se pune însă întrebarea de ce doar unii oameni contractează răceala iar alții nu, din moment ce temperatura mediului este aceeași pentru toți? Iar riscul prezentat de invazia pe gură și nas a microbilor patogeni, la fel, este același pentru toți? Răspunsul este că răceala îi prinde în primul rând pe aceia cu nivele ridicate ale toxemiei interne. Deci fiecare persoană în parte, trebuie să-şi analizeze propria stare şi să tragă concluzia cu privire la nivelul toxemiei interne proprii.
Întrebarea s-ar mai pune cum putem demonstra existența toxinelor în organismul nostru? Sunt recunoscute, în general, mai multe simptome sau fenomene însoțitoare ale unei stări accentuate de toxicitate a organismului. Existența acestor simptome sau fenomene, este considerată dovadă a toxemiei interne a organismului nostru. Iată unele dintre acestea:
– răceli dese, repetate
– nas mereu înfundat, respirație dificilă pe nas
– miros urât al corpului și al gurii (în special pe nemâncate)
– existența mai multor boli diferite, mici și mari
– existența bolilor de piele
– existența constipației și nevoia de laxative
– supragreutatea
– existența depunerilor de grăsime la nivelul mijlocului
– durata scurtă de viață a părinților, bunicilor, etc.
Dacă ați avut/aveți parte de cel puțin unele dintre aceste simptome/fenomene, înseamnă că aveți toxemie ridicată.
De asemenea următoarele practici implică indiscutabil existența unui nivel ridicat al toxemiei din organism:
-consumul masiv de produse cerealiere (făinoase): pâine, plăcintă, pizza, biscuiți, macaroane, tăiței, turtă dulce, prăjitură, etc.
– consumul masiv de carne și produse de carne
– consumul masiv de lapte și lactate
– consumul masiv de medicamente
– fumatul
– munca în mediu industrial nociv
– sedentarismul
Sursele din care provin toxinele din organismul nostru sunt următoarele:
– alimentele consumate
– apa de băut
– aerul pe care îl respirăm
– medicamentele pe care le consumăm
– fumul de țigară
– poluarea industrială, etc.
De departe, apreciez că principala sursă de intoxicare a organismului este reprezentată de alimente. Alimentele pe care le consumăm duc la formarea de toxine în organism din următoarele motive:
– sunt materii tratate termic, în cea mai mare parte, deci degradate din punct de vedere biologic, improprii pentru organism, care rămâne o entitate biologică activă, și trebuie alimentat cu material biologic nedegradat
– sunt introduse în organism mai multe feluri de alimente deodată; prelucrarea lor de către acesta este deficitară, ducând inevitabil la formarea de reziduuri, care pot rămâne în organism; ideal ar fi să consumăm un singur aliment la o masă; în acest caz sarcina metabolică organismului este mult mai ușoară
– introducem alimentele în organism în ordine necorespunzătoare, îngreunând și mai mult efortul de prelucrare (metabolizare) pe care organismul trebuie să îl depună; ordinea corectă de consum a alimentelor este în raport de timpul de prelucrare; cele prelucrate rapid primele, celelalte la urmă. Este greșit ca după o masă tradițională să consumăm mere, struguri, etc. sau să bem apă. Deranjul metabolic la care supunem organismul este imens, şi implicit riscul formării toxinelor
– nu mestecăm alimentele în gură în mod corespunzător. Multe alimente nu vor fi digerate corect dacă nu sunt mestecate bine. Alimentele trebuie mestecate suficient pentru mărunțirea corespunzătoare, dar și pentru amestecarea lor cu enzima existentă în salivă. Mărunțirea alimentelor și combinarea lor cu saliva este prima fază a digestiei, neapărat necesară, de aceea să nu mâncăm în grabă. În momentul înghițirii, alimentele trebuie să fie în stare semilichidă
Deci concluzia este simplă: trebuie să trecem la un consum mult mai accentuat de alimente crude precum vegetalele, fructele, care – consumate corect – nu numai că nu produc reziduuri, dar și contribuie la eliminarea celor deja existente în corp. În general cunoștințele, interesul și convingerile semenilor noștri în privința unei alimentații sănătoase, a modului sănătos de ingerare a alimentelor, și a ordinii sănătoase de ingerare a acestora sunt foarte deficitare. Vă sugerez să încercați să vă documentați mai mult în această privință.
Locațiile din organismul nostru în care toxinele se depun sunt următoarele:
– în intestinul gros
– în artere
– în ficat
– în rinichi
– în sânge
– în țesuturi
– imediat sub piele, pe piele
– în interiorul celulelor, etc.
Toate aceste depuneri toxice au efecte nocive, în orice loc din organism s-ar afla, însă depunerile din intestinul gros sunt considerate cele mai negative, constituind un mare pericol pentru viața noastră. Există chiar și o expresie care spune că „moartea vine din colon”. Adică toxinele, reziduurile, care se formează în principal din alimente, și se depun pe pereții intestinelor, și în special ai intestinului gros, și care rămân blocate acolo ani de zile, și putrezesc, reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea noastră. Pe locul doi în privința gradului de pericol sunt considerate depunerile din artere, care duc la boli de inimă, de cap, de picioare, etc. De aceea pe lângă prima expresie enunţată mai sus o putem folosi și pe aceasta: „moartea vine din artere”.
Existența reziduurilor în organism nu produce durere, astfel că majoritatea oamenilor nu prea sunt conștienți de existența lor. Tocmai de aceea infarctul vine adeseori pe neașteptate, însă depunerea toxinelor în artere și implicit micșorarea spațiului arterial a durat mulți ani înainte de momentul nefast al infarctului, fără ca pacientul să fi simțit vreo durere. În felul acesta suntem păcăliți, crezând că suntem sănătoși. Nimic mai neadevărat. Dacă arterele sunt curate, fără depuneri, sau cu depuneri mici, neînsemnate, infarctul nu se poate produce. Concluzia care se impune este că trebuie să ne străduim să ne curățim în primul rând colonul și să-l menținem curat, apoi arterele, și apoi desigur trebuie să ne străduim să curățim pe cât posibil întregul organism. Acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut, căci înainte de a face acest lucru, trebuie să știm cum să-l facem, iar pentru aceasta avem nevoie de o bună informare și de o anumită experiență în domeniu. Articolul de față – deși rămâne suficient de util – este mai restrâns, ne-având posibilitatea de a oferi chiar toate detaliile problemelor. Mai este necesară și o experiență personală. Prin experiență personală, și prin continuarea documentării putem dobândi o viziune generală mai bună asupra acestor probleme. Cu părere de rău trebuie să trag concluzia că materialele informative în privința postului sunt mai bogate în limba engleză decât în limba română: am căutat totuși să includ în acest articol toate ideile principale cu privire la post, din bibliografia englezească.
O mare mulțime de boli sunt în directă legătură cu gradul ridicat de toxemie al organismului. Sunt amintite: cancerul, bolile de inimă, bolile de rinichi, oboseala, slăbiciunea, scăderea energiei, scăderea acuității vizuale, pierderea memoriei, etc. O serie de boli de piele sunt în directă relație cu toxinele organismului. Pielea – cel mai mare organ al corpului nostru – este și organ de eliminare. Forma cea mai obișnuită de eliminare prin piele este transpirația. Când celelalte organe de eliminare devin ineficiente datorită saturației – adesea acesta este cazul – sistemul nostru încearcă să elimine reziduurile trimițându-le spre periferia lui, adică spre piele. Aceasta pare a fi o metodă extremă, o încercare disperată a sistemului de a se debarasa de ceea ce nu mai are nevoie. Unele din reziduuri se opresc la limita interioară a sistemului – sub piele – producând în timp excrescențe despre care mulți nu știu ce să creadă, și de ce anume există acolo acele formațiuni. Sunt depozite de toxine pe care organismul nu le-a putut elimina. Alte reziduuri pătrund în piele sau pe suprafața ei exterioară degradând aspectul ei și producând diferite boli precum: acnee, pustule, pete, bubițe, exemă, psoriazis, etc. De asemenea când toxinele invadează pielea, corpul va avea miros urât, acesta fiind totodată un indiciu al toxemiei organismului respectiv.
Toate persoanele adulte – și chiar și copiii la nivel mai restrâns – au toxine în organism, însă în proporții diferite: la unele persoane nivelul toxinelor este mai scăzut, iar la altele mai ridicat. Cu cât nivelul toxinelor este mai ridicat, cu atât suntem mai predispuși la îmbolnăviri de tot felul. Se pune pe bună dreptate întrebarea de ce unele persoane au în organism mai multe toxine decât altele. Desigur că există mai mulți factori care contribuie la formarea şi menţinerea toxinelor în organism. Menționez următorii factori care influențează formarea și depunerea de toxine din organism.
– regimul alimentar
– consumul redus de apă, precum și calitatea necorespunzătoare a apei de băut
– fumatul
– consumul de alcool
– stilul de viață
– vârsta
– nivelul energetic individual
Regimul alimentar adoptat de fiecare persoană, influențează în cea mai mare măsură cantitatea de toxine care se formează și se depun în organism. Un regim alimentar necorespunzător va contribui – în timp – la formarea unei cantități de toxine mai mari, decât un regim alimentar mai corespunzător din punct de vedere al sănătății. Regimul alimentar necorespunzător înseamnă următoarele:
– consum preponderent de alimente gătite, cu lipsa totală sau aproape totală a crudităților; consum ridicat de produse de origine animală, carne, grăsimi animale, lapte și lactate, toate acestea suferind tratamente termice înainte de consum, tratamente care alterează starea lor naturală, biologică, ele devenind alimente degradate, cu tendință mare de depunere în organism;
– consum ridicat de produse de origine cerealieră: pâine și toate celelalte făinoase;
– consum ridicat de zahăr și produse zaharoase.
Regimul alimentar care ține cont de sănătate include o cantitate apreciabilă – circa 50% din totalul alimentelor consumate, sau chiar mai mult – de vegetale în stare crudă, deoarece este un fapt cunoscut că toate cruditățile sunt bine acceptate de organism, nu se depun, nu creează toxine, ci dimpotrivă dizolvă parțial toxinele deja existente în organism. De asemenea fructele crude sunt sănătoase, nu se depun și nu creează toxine, însă le plasez totuși pe locul doi, după legumele crude, deoarece sunt mai bogate în zaharuri, aspect de care trebuie să ținem cont.
De asemenea este importantă și ordinea în care consumăm alimentele. Niciodată nu este indicat ca la sfârșitul unei mese să consumăm o cantitate apreciabilă de apă, căci în felul acesta deranjăm enorm activitatea stomacului, alimentele se digeră parțial, fiind bune candidate la depunerea pe pereții intestinului. Întotdeauna vom bea apa cu circa 10 minute înainte de masă. Iar ordinea corectă a ingerării alimentelor este aceasta: le vom consuma în ordinea descrescătoare a vitezei de digerare din stomac; alimentele cu digerare rapidă, ușoară, le vom consuma primele, iar cele cu digerare mai dificilă și lentă le vom consuma la urmă. Consumul de apă urmează de fapt aceeași regulă; consumăm apa prima, deoarece ea trece rapid prin stomac.
Vorbind despre consumul de apă trebuie să spun că este de asemenea necesar să consumăm apă în cantitate suficientă. Cantitatea minimă de apă pe care trebuie să o bem este de circa 5-6 pahare pe zi. Se va bea apa întotdeauna pe stomacul gol. Dimineața după sculare, ne vom clăti gura și vom bea întotdeauna un pahar de apă, chiar dacă nu simțim nevoia. De asemenea în timpul zilei, vom bea apă, chiar dacă nu simțim nevoia, atât înaintea meselor, cât și la circa 2 ore după servirea mesei. Nu vom înlocui apa cu alte lichide, deci laptele și sucurile pe care eventual le consumăm, nu vor putea înlocui apa.
Pe e altă parte trebuie să luăm în considerare calitatea apei pe care o bem. Apa de băut trebuie să fie curată, deci să nu conțină bacterii, paraziți, minerale în cantitate prea mare și substanțe chimice. Din nefericire toate acestea sunt prezente în apa pe care o bem. Calitatea scăzută a apei de băut nu este o problemă locală a unor comunități izolate, ci este o problemă globală, a tuturor locuitorilor planetei.
Peste tot se adaugă clor și fluor în apa de băut pentru dezinfectare, etc. Însă aceste substanțe chimice sunt otrăvuri, care nu ucid doar microorganismele, ci ne afectează și pe noi.
Problema existenței substanțelor minerale (săruri de calciu, fier, etc.) în apa de băut a fost mereu discutată. Întrebarea rămâne dacă mineralele din apa de băut sunt benefice sau nu, dacă ne fac bine sau rău. Aș prefera să rămân la ideea că mineralele din apă sunt bune, însă doar la niveluri scăzute ale concentrației lor. Apele cu conținut ridicat de săruri minerale prezintă riscuri pentru organism, în special pentru rinichi, datorită faptului că sărurile minerale fiind substanțe anorganice, pot fi respinse de organism și astfel trebuie să se depoziteze în diverse locuri, sub formă de toxine dăunătoare, putând da naștere pietrelor la fiere, sau rinichi, etc.
Fumatul introduce în organism toxine, substanțe străine de organism, care fac mult rău acestuia. Plămânul unui fumător arată complet diferit de al unui nefumător, asemănându-se cu un coș de evacuare a fumului. Deci substanțele toxice provenite din arderea tutunului se depozitează în organism contribuind la creșterea gradului de toxifiere a acestuia.
Un alt factor care influențează nivelul toxinelor din organism este modul de viață: putem duce o viață activă din punct de vedere fizic, sau putem fi mai sedentari. Mișcarea în aer liber, activitățile sportive moderate, nu neapărat cele de performanță, contribuie și ele în mod semnificativ la o mai bună eliminare a toxinelor din organism, pe de o parte, dar și la o mai bună aprovizionare cu oxigen a organismului, pe de altă parte.
Vârsta își spune și ea cuvântul când e vorba despre nivelul toxinelor existente în corpul omenesc. Într-adevăr un organism tânăr conține mai puține toxine decât un organism în vârstă, deoarece organismul tânăr a ingerat mai puține alimente denaturate, procesul formării și depunerii toxinelor fiind mai scurt. Pe de cealaltă parte un organism îmbătrânit a ingerat o cantitate mult mai mare de alimente degradate, generatoare de toxine, perioada de acumulare a toxinelor a fost mai îndelungată, acestea găsindu-se în cantitate mult mai mare în diferite locuri din organism, și făcându-l astfel mult mai predispus îmbolnăvirilor.
Deoarece eliminarea toxinelor din organism cere energie, pe lângă factorii prezentați până acum, va trebui să ținem cont și de nivelul energetic individual. Este un factor pe care – din nefericire – nu îl putem influența. Unii indivizi au – din naștere – un nivel energetic propriu mai ridicat, iar alții un nivel energetic mai scăzut. Întrebarea se pune cum putem cunoaște care este nivelul energetic al unui individ. Răspunsul este simplu: cu cât un individ este mai capabil din punct de vedere al performanței sportive, cu atât nivelul său energetic este mai ridicat. Cu cât un individ este mai capabil să alerge mai repede, să depună eforturi fizice mai mari și cu durată mai mare, cu atât are un nivel energetic mai ridicat. Un astfel de individ cu o energie proprie mai ridicată, este mai capabil și în privința eliminării mai accentuate a toxinelor din organism și va suferi astfel de toxemie mai redusă, iar indivizii cu nivel energetic scăzut vor suferi de toxemie mai ridicată. Iar dacă ne recunoaștem pe noi înșine a fi persoane cu nivel energetic scăzut, va trebui să facem tot posibilul pentru menținerea unei mai bune curățenii interne a organismului nostru prin dietă corectă, consum adecvat de apă, tratamente de curățire internă, mișcare, post, etc. Putem astfel compensa nivelul energetic scăzut care ne este propriu.
4. Detoxifierea organismului – fenomenul cel mai important care însoțește postul
Atunci când consumăm alimente în mod regulat, organismul nostru este ocupat cea mai mare parte a timpului cu asimilarea alimentelor consumate. Stomacul este mereu ocupat cu digestia, la fel intestinele sunt mereu ocupate cu tranzitul și cu extracția nutrienților. Apoi sângele este și el ocupat cu transportul nutrienților către toate celulele organismului. Acestea la rândul lor sunt mereu ocupate cu primirea și prelucrarea substanțelor nutritive aduse de curentul sanguin. Rămâne un timp limitat și o capacitate energetică limitată pentru eliminarea toxinelor. Deci întregul organism funcționează mereu în regim de asimilare. Pentru o eliminare mai accentuată a toxinelor este nevoie de inversarea modului de lucru al organismului. Trebuie să știm că acest lucru se face de la sine, de îndată ce încetăm să oferim alimente organismului. Când organismul nu mai are ce să asimileze, el trece de la sine în regim de eliminare. Celulele organismului trec la un regim de eliminare mai accentuat, iar sângele transportă toxinele spre organele de eliminare (rinichi, piele, plămâni, etc.). Acest lucru are loc în fiecare noapte –într-o mod limitat – în decursul scurtului post dintre cină și micul dejun. Deoarece în timpul nopții organismul a trecut la un regim accentuat de eliminare a toxinelor, și deci sângele a transportat o cantitate mai mare de toxine către plămâni, acestea își fac simțită prezența prin expirație; prin urmare gura miroase rău dimineața. De îndată ce ingerăm alimente, eliminarea se reduce substanțial, iar mirosul rău al gurii se va diminua.
Pentru a avea loc o curățire mai aprofundată a organismului este nevoie de un post mai îndelungat. Să ținem cont de faptul că acumularea de toxine în organismul nostru a durat ani de zile, deci o curățire completă nu poate avea loc într-un timp scurt. Unii autori recomandă o zi de post pentru fiecare an al vârstei noastre. Deci la o vîrstă de 40 de ani ar fi nevoie de 40 de zile de proces eliminativ accentuat (adică post). Se preconizează ca acest lucru să se realizeze nu într-o singură etapă, ci în mai multe. Cunoscând aceste aspecte mai trebuie totuși să amintesc că eliminarea completă și curățirea totală a organismului de reziduurile nedorite nu se face dintr-o dată. Este însă foarte util și important dacă reușim să efectuăm chiar și o eliminare parțială a toxinelor depozitate în organism de-a-lungul anilor, și implicit o îmbunătățire parțială a stării noastre de sănătate.
Viteza cu care are loc detoxifierea depinde de la persoană la persoană. La unele persoane eliminarea toxinelor se face cu viteză și ușurință mai mare iar la altele cu viteză mai mică. Însă regula enunțată mai sus că anume de îndată ce nu mai oferim alimente organismului, acesta trece de la sine în regim de eliminare a toxinelor rămâne universal valabilă.
Eliminarea toxinelor din organism este însoțită de efecte suplimentare. Este foarte important să cunoaștem aceste efecte pentru a putea rămâne calmi când acestea apar. Așa cum am spus deja încetarea consumului de alimente are ca efect trecerea organismului de la modul de lucru asimilativ la cel eliminativ. Celulele organismului trec la eliminare și invadează sângele cu cantități sporite de reziduuri nefolositoare și dăunătoare care ar fi trebuit să plece demult din organism, însă cel mai probabil organismul nu a avut energia necesară să le elimine, fiind prea ocupat cu asimilarea. Sângele se va strădui să conducă toxinele spre organele de eliminare: rinichi, plămâni, etc. Încărcarea sângelui cu toxine poate avea ca efect imediat o înrăutățire a stării persoanei manifestată prin: dureri de cap, amețeală, slăbiciune, lipsă de energie, tuse, mâncărimi ale pielii, etc. Intensitatea acestor simptome este în funcție de gradul de toxemie a organismului. Este important ca efectele însoțitoare ale eliminării de toxine să fie cunoscute dinainte, pentru ca atunci când ele apar să nu producă panică. Ele sunt manifestări normale ale procesului accentuat de eliminare a toxinelor din organism, noi trebuind doar să permitem ca eliminarea să se desfășoare în mod natural.
5. Regimul alimentar de dinaintea postului
Introducerea unei asemenea noțiuni – regim alimentar de pregătire a postului – este dictată de nivelul foarte ridicat de toxicitate al unor persoane. Scopul acestui regim alimentar este reducerea gradului de toxicitate până la un nivel acceptabil. Dacă toxicitatea unei persoane nu este prea ridicată se poate trece direct la postul total, altfel însă se va introduce regimul acesta prealabil, pregătitor, care va face ca postul propriu zis să fie suportat mai ușor.
Așa cum am spus postul declanșează transferul masiv al toxinelor din celule către circuitul sanguin. Însă această pătrundere masivă a toxinelor în sânge are efecte negative, care uneori sunt atât de severe încât îl fac pe candidat să renunțe la post. Din cauza aceasta se recurge la o perioadă pregătitoare, în care individul se va hrăni doar cu crudități. Un asemenea regim alimentar inițiază deja procesul de eliberare și eliminare a toxinelor, deci este un post parțial. Acest regim ținut un timp de mai multe zile duce la eliminarea parțială a unor toxine din organism, ușurând astfel simptomele din perioada postului total. Este o versiune mai blândă a postului total care va urma.
Regimul alimentar din perioada pregătitoare va fi format din alimente crude: mai mult legume crude, iar câteodată fructe crude. Este recomandat ca acestea să fie servite separat. La o masă se vor servi exclusiv fructe, iar la următoarea se va servi exclusiv salată de vegetale crude. Vor putea fi servite mai multe mese pe zi. Mesele s-ar putea să fie mai frecvente decât cele obișnuite, chiar din oră în oră, căci cruditățile se digeră repede în stomac. Este recomandat ca la o masă să servim un singur fel: de ex. : mere. Un alt ex.: strugurii, care ar putea fi serviți o zi întreagă. Capacitatea de detoxifiere a strugurilor este imensă, poate chiar prima dintre toate fructele și legumele. Încercați, pentru a vă convinge. Strugurii au o capacitate imensă de dizolvare a toxinelor depuse în intestin și în alte locuri. Pentru a li se simți efectul trebuie să fie consumați, aproape exclusiv, o perioadă de câteva zile. La o altă masă am putea servi portocale. De fapt masa cu aliment unic este cea mai indicată. Aceasta este calea naturală. Doar omul combină mai multe alimente la aceeași masă. Animalele mănâncă un singur aliment la o masă. Masa cu aliment unic este cea mai recomandată pentru organism, căci prelucrarea alimentului unic de către organism este mult mai ușoară, cere energie mai puțină, și produce toxine mai puține sau deloc. În felul acesta vom învăța mai multe despre capacitatea de vindecare a alimentelor naturale.
6. Crearea condițiilor propice pentru post
Ni se cere să ne plasăm în izolare. Postul total, bazat doar pe apă, nu poate fi privit cu ușurință, el cere anumite condiții pentru a putea fi dus la îndeplinire. Se spune chiar că acest post este doar pentru cei cu voință puternică, deci cu nervii tari. Iată totuși câteva condiții care vor face ca postul să fie mai accesibil. Ni se cere să avem un loc potrivit. Cel mai natural loc ar fi familia, cu condiția ca locuința familială să corespundă din acest punct de vedere. Însă câteva mențiuni trebuie să fie făcute. Cei mai mulți dintre noi nu putem posti o perioadă mai îndelungată într-un mediu în care se gătește, există miros de alimente, iar ceilalți membri ai familiei servesc masa de 3-4 ori pe zi. Ar fi foarte bine dacă casa noastră ar dispune de un apartament separat, pentru a locui acolo în timpul postului, iar cel puțin un membru al familiei să ne ofere ajutorul și sprijinul fizic și psihologic, total și necondiționat, pe tot timpul postului.
O altă abordare ar fi părăsirea domiciliului pe timpul postului, pentru a locui în semiizolare, la distanță de ofertele alimentare. Câteva variante ar putea fi luate în considerare. Am putea închiria un spațiu pentru un timp limitat pentru a locui singuri acolo pe durata postului. Sau am putea părăsi localitatea de domiciliu pentru a ne deplasa la munte sau chiar la mare. Sau, încă și mai bine am putea recurge – dacă avem posibilități – la serviciile unei clinici specializate în terapia prin post. Există asemenea clinici și voi încerca să vă ofer adresa unora dintre acestea.
Apoi ni se cere multă, multă odihnă. Vom dormi bine în timpul nopții și ne vom odihni la pat o anumită parte din timpul zilei. Postul este un fel de hibernare umană. Procesul de curățire a organismului nu necesită doar absența alimentelor, apă și timp, ci și energie. În timpul postului ni se cere să ne rezervăm toată energia, în mod conștient, pentru ca aceasta să fie folosită doar în procesul detoxifierii interne. Realizăm lucrul acesta prin neingerarea alimentelor pe de o parte, și prin odihnă fizică și psihologică pe de altă parte. În general nu putem frecventa locul de muncă pe timpul postului. Energia organismului trebuie canalizată către procesul de curățire internă. Nu putem depune nici un fel de activități fizice, în afara plimbărilor simple în aer liber. Nu se va depune nici un efort sportiv în timpul postului. Este o deviere nepermisă de energie. De asemenea trebuie să evităm toate solicitările nervoase, psihice, mintale, emoționale, vizualizarea îndelungată a programelor tv. sau a altora, discuțiile îndelungate, etc.
7. Consumul de apă în timpul postului
Una din regulile cele mai importante din timpul postului, care trebuie cel mai mult accentuată, este aceasta: trebuie să bem o cantitate corespunzătoare de apă pentru a face postul eficient. Apa este esențială pentru viață, dar și pentru detoxifierea internă. Elementul care preia toxinele organismului și ajută la eliminarea lor este apa. Însă lucrul acesta nu se poate face cu cantitate de apă insuficientă. După cum o mașină murdară nu poate fi curățită cu un singur pahar de apă, nici corpul nu poate fi curățit cu apă puțină. Avem nevoie de apă în cantitate corespunzătoare. Întrebarea se pune, care este cantitatea corespunzătoare de apă care trebuie băută în timpul postului pentru o bună eliminare a toxinelor? Răspunsul este că trebuie să bem circa 12-14 pahare de apă pe zi. De fapt 12 pahare pe zi este cantitatea minimă de apă care trebuie băută în timpul postului. Depine și de greutatea noastră. Persoanele cu greutate peste medie vor bea mai mult de 12 pahare. Aceasta înseamnă că vom bea câte un pahar de apă din oră în oră. Chiar dacă ni se pare neplăcut sau exagerat trebuie să știm că este absolut necesar să o facem. Apa va face să ne simțim plini și va reduce astfel senzația de foame. Apoi apa va duce împreună cu ea toxinele și le va elimina din corp. Desigur că în timpul acesta va crește mult nevoia de urinare – uneori urinăm din sfert în sfert de oră – de aceea va trebui să ne aflăm mereu în apropierea unei toalete.
În afară de apă ca agent ajutător de eliminare a toxinelor din organism mai există și alte substanțe, cum ar fi de ex. unele ierburi. Nu voi insista în acest articol asupra ierburilor ca agenți ajutători de eliminare a toxinelor din organism, deoarece mă limitez la postul cu apă, ci am dorit doar să vă sensibilizez în această privință. Ați putea găsi informații mai detaliate în această privință în alte surse.
Nu trebuie doar să bem apă în cantitate suficientă, ci este nevoie și de o calitate corespunzătoare a apei de băut. Apa din timpul postului trebuie să fie apă cât mai pură, cu conținut de minerale foarte scăzut, sau zero, pentru nu alimenta organismul. Amintesc că doar apa distilată în condiții de excepție și filtrată în mod corespunzător este complet pură. Dacă dispunem de o asemenea apă este recomandabil să o folosim în timpul postului, căci ea nu introduce nici un fel de substanțe în organism. Mai trebuie însă să ținem cont că apa proaspăt distilată va trebui păstrată în vase de sticlă și nu de plastic, căci fiind instabilă din punct de vedere chimic, ea va dizolva plasticul, și astfel vom avea parte de o altă pacoste: vom bea apă cu plastic. Gustul de plastic al apei distilate păstrate în vase de plastic ne va convinge de acest lucru.
Am putea să folosim și apa de ploaie dacă aceasta este colectată în mod corespunzător, în vase foarte curate, în cazul unor ploi mai lungi, doar la minim 30 de minute de la începerea ploii, iar timpul de la colectare până la consum să nu fie prea îndelungat, căci duce la degradarea apei.
Există o singură substanță nutritivă pe care experții postului o recomandă pentru a fi adăugată apei de băut din timpul postului, și aceasta este sucul proaspăt de lămâie. Se va adăuga sucul proaspăt stors al unei lămâi la circa 3 litri de apă. Nu se va folosi suc cumpărat din magazin, ci doar suc proaspăt stors, sigurul care are efect dizolvant.
8. Alte efecte ale postului asupra organismului
Am prezentat deja cel mai important efect al postului asupra organismului, și anume eliminarea de toxine.
Mai există alte câteva efecte ale postului asupra organismului, care trebuie cunoscute. Iată unele dintre ele:
– datorită absenței alimentelor organismul se alcalinizează, adică devine mai bazic. Acest dorit fenomen are loc deoarece dieta tradițională produce cam multă aciditate în organism, așa că de îndată ce intervine postul, organismul tinde spre starea naturală și sănătoasă de echilibru acido-bazic, care îi este proprie.
– temporar urina poate să se coloreze intens, deoarece conține mai multe toxine
– organele corpului trec la un binevenit regim de odihnă
– va avea loc o scădere în greutate a corpului, care însă nu trebuie să ne alarmeze.
– datorită faptului că stomacul nu primește alimente, acesta se contractează.
– are loc o curățire a intestinelor, însă este nevoie de post mai lung, peste 3 zile
– ficatul va începe să elimine toxine trimițându-le în sânge ca să fie eliminate
– limba poate să se încarce cu toxine, devenind mai albă; albeața trebuie îndepărtată
– se va accentua mirosul urât al gurii, aceasta însemnând că se expiră toxine
– corpul va avea miros urât – deci toxinele se elimină și prin piele
– pot apărea erupții pe piele, care nu ar trebui să ne neliniștească, ele sunt temporare
– pot apărea dureri de cap, transpirații, amețeală, epuizare, diaree, dureri musculare, nervozitate, tremurături, etc. Trebuie să știm că acestea sunt fenomene temporare normale, însoțitoare ale procesului eliminativ. Procesul vindecării naturale implică adesea o scurtă înrăutățire a situației, înainte de îmbunătățirea ei. Aceste fenomene se mai numesc crize de curățire sau de vindecare; repet, ele nu ar trebui să ne alarmeze prea mult.
9. Durata postului și întreruperea lui
Durata minimă a postului poate fi considerată de 24 de ore. De exemplu de la ora 6 după masa a zilei prezente, pînă la aceeași oră a zilei următoare. În ce privește durata maximă a postului literatura de specialitate vorbeștede 14 zile sau chiar mai mult. Nu ne vom încumeta totuși să facem un asemenea plan. În clinicile de post din SUA pacienții sunt introduși, în mod obișnuit, în programul de post cu apă de 10 – 14 de zile. Însă ei au parte de asistență medicală profesională, 24 de ore/zi, iar personalul clinicii are deja experiență considerabilă în domeniu, și astfel poate răspunde în mod satisfăcător oricărei probleme care apare în timpul postului. De asemenea pacienții au parte de asistență psihologică, personalul clinicii susținând pacienții în efortul prin care aceștia trec. Iar aspectul acesta nu este deloc de neglijat.
În mod obișnuit vom încerca să postim o zi, sau 3 zile pentru început. Doar după ce am făcut lucrul acesta de mai multe ori și avem deja o anumită experiență, vom încerca o perioadă mai lungă, să zicem 7 zile. Însă nu putem face acest lucru la întâmplare. Desigur că avem nevoie de liniștea, repausul, și sprijinul psihologic care sunt necesare pentru o asemenea întreprindere. Toate recomandările acestea se adresează semenilor cu o sănătate cât de cât acceptabilă. Persoanele cu situații mai grave trebuie să fie suficient de precaute în privința postului mai îndelungat și să se adreseze medicului.
O atenție deosebită trebuie acordată încheierii postului. Nu avem voie să trecem direct de la post la o alimentație normală. Un organism care s-a odihnit nu poate trece imediat la o alimentație copioasă. Efectul ar putea fi mortal. Vom începe să ne alimentăm treptat, puțin câte puțin, consumând sucuri și alimente ușoare, în cantitate redusă, până când organismul se reobișnuiește treptat cu hrana. Perioada de reobișnuire a organismului cu hrana trebuie să fie aproape tot atât de lungă cât a durat postul.
10. Clismele și hidroterapia colonului
Clismele sunt destul de importante în cazul postului. Prin clismă se realizează introducerea de apă sau ceai în intestinul gros cu scopul ușurării eliminării conținutului lui, și a dizolvării materiilor blocate în acesta. Se recomandă să se facă un total de 2-3 clisme în prima şi a doua zi de post pentru a curăţa intestinul gros de materiile existente acolo, care în absenţa fenomenului împingerii provocat de alimentele proaspăt ingerate întârzie acolo.
Doresc să menționez că procedeul clismei este oarecum discutabil și va trebui să fim atenți cu el. Clismele ar putea face rău organismului dacă sunt practicate incorect, adică în număr prea mare. Spunând aceasta mă refer la posibila conturbare a echilibrului bacterial din intestin pe care clismele ar putea-o provoca. După cum se știe foarte bine în intestinul nostru există un număr mare de microorganisme sau bacterii. Prezența lor acolo este o necesitate, nu putem trăi fără activitatea depusă de bacterii în intestin. Acestea sunt de câteva tipuri diferite, fiecare cu denumire proprie. Fiecare tip de bacterie există în intestin într-o anumită proporție optimă, iar proporția trebuie respectată. Modificarea proporției microorganismelor din intestin înseamnă boală. Probabil că cea mai ușoară boală provocată de disproporția bacterială din intestin sunt gazele pe care le eliminăm. Dacă proporția optimă a bacteriilor din intestin este respectată nu avem gaze. Este un semn al sănătății intestinului. Pericolul constă în posibila deranjare a echilibrului bacterial din intestin – de care cei mai mulți din noi deja suferim – și s-ar putea accentua dacă facem un număr prea mare de clisme. De aceea vom aprecia pe de o parte valoarea clismelor, însă pe de altă parte vom limita numărul lor. În general, putem face câte o clismă pe zi timp de 3 zile, iar după o pauză de 10-20 de zile am putea face din nou câteva clisme.
Clismele sunt recomandate în primele zile de post pentru a curăța mai bine intestinul de materiile care rămân acolo, și care s-ar putea să nu se elimine datorită faptului că nu mâncăm și astfel dispare fenomenul împingerii produs de hrana proaspăt ingerată.
Pentru clismă ne vom cumpăra un vas corespunzător pe care îl vom menține curat. Ne vom culca pe jos în baie pe o pătură, etc. Vasul cu apa sau ceaiul de clismă va fi atârnat la înălțimea de circa 1 metru. În acest fel lichidul va avea o presiune și va pătrunde în intestin. Pentru un bun confort temperatura apei de clismă trebuie să fie egală cu temperatura corpului. Este temperatura cea mai plăcută și acceptată de organism. Va trebui să folosim un unguent atât pentru inserție cât și pentru orificiul anal. Uleiul de măsline este recomandat, însă chiar și săpunul este util.
Apa de clismă trebuie să fie cât mai curată, clorul, sau alte chimicale din apa de robinet nu sunt de dorit. Experții recomandă un singur supliment care să fie adăugat apei, și acesta este sucul de lămâie proaspăt stors, deoarece acesta are capacitatea de a dizolva depunerile vechi. Nu se va folosi nici un alt înlocuitor.
Putem de asemenea să preparăm ceaiuri pe care să le folosim pentru clismă, după ce le-am adus la temperatura corpului, sau cu 3-4 grade mai sus. Ne vom strădui să menținem apa sau ceaiul de clismă în intestin un timp de 10-15 minute, timp în care este recomandabil să masăm ușor abdomenul pentru a ajuta la mai buna desprindere de peretele colonului și dizolvare a materiilor.
Pe lângă clisme, care se pot face la domiciliu, mai există procedeul denumit hidroterapia colonului, care se realizează în clinică. Acest procedeu nu este altceva decât o clismă mai aprofundată. Clinicile dispun de aparatura necesară cu ajutorul căreia se introduce apă în colon, la temperatura corpului, și presiune foarte mică. Pacientul stă culcat pe spate, iar ședința durează circa 30 de minute. În același timp cu introducerea apei se poate face și eliminarea ei, deși s-ar dori păstrarea ei în intestin un oarecare timp, pentru dizolvarea materiilor întărite care pot exista acolo de mult timp. Aici trebuie să menționez că dizolvarea materiilor vechi din intestin nu este ușoară, nu se poate face repede, și nu se poate realiza complet la o singură ședință, și nici chiar din 2 ședințe. Materiile vechi din intestin sunt întărite şi se dizolvă greu. Pentru ușurarea dizolvării materiilor din colon, asistentul medical masează ușor abdomenul pacientului în timpul ședinței, un asistent experimentat putând chiar să simtă cu degetele depunerile din intestin.
O atenție deosebită trebuie acordată alcalinizării organismului înainte de terapie, căci alcalinizarea contribuie la dizolvarea depunerilor din organism. Iar acest lucru poate fi făcut în 2 feluri: fie prin post negru, căci acesta contribuie enorm la alcalinizarea organismului, fie prin alimentație exclusiv alcalină. Alimente alcaline sunt: țelina, castravetele, salata verde, varza, spanacul, vegetalele verzi în general, roșiile bine coapte, fructele bine coapte (deci nu acrișoare), etc. Țelina este considerat cel mai alcalin aliment, iar castravetele este pe locul doi. Nu vom exagera totuși cu țelina. Ca exemple de alimente acide avem: toate făinoasele, toate cărnurile, zahărul, dulciurile, cafeaua, etc.
Deoarece există același pericol de deranjare a echilibrului bacterial, personalul cabinetului medical oferă pacientului, imediat după terminarea procedurii, un tratament probiotic care se ia chiar acolo în cabinetul medical. De asemenea iaurtul simplu este o sursă bună pentru refacerea florei bacteriene a intestinului. Intervalul de timp dintre 2 tratamente de hidroterapie a colonului nu va fi prea scurt, vom lăsa să treacă cel puțin o lună, sau chiar mai mult, până la procedura următoare.
11. Constipația și leacul ei
Deși constipația nu este legată strict de post, doresc să spun câteva cuvinte și despre aceasta, deoarece este vorba tot despre sănătatea colonului și a organismului. Avem constipație atunci când avem scaun mai rar de o dată pe zi. Dacă avem scaun o dată la 2 zile, aceasta este constipație. Dacă avem scaun o dată la 3 sau 4 zile, aceasta este o constipație profundă, absolut nedorită și dăunătoare. Este de fapt o stare de boală. Mai mult decât atât, unii experți americani definesc constipația ca fiind tot ceea ce este mai puțin de un scaun/masă; deci dacă servim masa de 3 ori pe zi, va trebui să avem tot atâtea scaune. (Personal nu am ajuns la nivelul acesta.) Aceasta din cauză că este de dorit ca materiile să staționeze cât mai puțin în intestin. Există multă necunoștință și dezinteres în acest domeniu. Mult mai multă educație ar trebui să primească generația tânără în această privință, și în privința sănătății în general. Este un minus al societății imposibil de compensat prin alte oferte. Dacă oferim tinerei generații diverse posibilități de educare și formare profesională, ar trebui să-i oferim și cunoștințe mai aprofundate în privința sănătății. Sănătatea este un bun propriu, personal, e normal să știi cum să te îngrijești de el, nu e normal ca doar alții să știe cum să se îngrijească de propria ta sănătate. Am căutat să-mi educ copiii în această privință. Ne lovim însă și de fenomenul nepăsării generației tinere, deoarece atâta timp cât nu te doare nimic, nu ai nici un interes în dobândirea și punerea în aplicare a cunoștințelor pentru păstrarea sănătății.
Staționarea îndelungată a materiilor în intestin are câteva urmări negative cum ar fi:
-putrezirea lor, urmată de trecerea substanţelor de putrefacţie în sânge şi implicit în tot organismul
-extragerea prea îndelungată și aprofundată a apei și a diverselor substanțe din acestea, şi
implicit întărirea scaunului, lucru care produce dificultăţi la eliminare
Dacă materiile staționează mult în intestin ele încep să putrezească acolo, tot așa cum ar putrezi în aer liber. Fenomenul acesta este complet nedorit. Din această cauză există mirosul urât al materiilor eliminate, dar și al zonei respective a corpului, lucru care trebuie să ne dea de gândit. Apoi trebuie să știm că în intestine se produce tot timpul fenomenul absorbției, adică pereții intestinelor absorb în permanență substanțele nutritive din conținutul intestinelor, și ca fenomen auxiliar se produce și o absorbție a unor substanțe dăunătoare, dacă acestea sunt prezente în intestin. Substanțele absorbite sunt preluate de sânge și transportate în tot corpul, căci sângele este agentul de transport al organismului, acesta fiind modul în care corpul se aprovizionează cu oxigen, apă, și substanțe nutritive. Oxigenul este preluat de sânge în zona plămânilor, iar apa și substanțele nutritive sunt preluate de sânge în zona stomacului și a intestinelor. Iar dacă sângelui i se oferă substanțe toxice, nedorite, acestea vor fi transportate şi ele în tot corpul. Întărirea scaunului este de asemenea un fenomen dăunător. Doar cei care suferă, sau au suferit de constipație, și implicit au, sau au avut scaun masiv și tare știu cât este de greu să elimini. O asemenea eliminare dificilă duce la fisuri anale, care apoi trebuie tratate prin operație.
Unul din modurile prin care evităm să oferim sângelui toxine care să fie transportate și depozitate în tot corpul, este eliminarea constipației.
Întrebarea este care e cauza constipației și cum o putem evita. Adevărul este că nu există multe informaţii scrise care să expună cauza constipaţiei. Se pare că amatorii de nutriţie sunt mai dispuşi să clarifice problema decât profersioniştii domeniului. Pe de o parte se încearcă folosirea medicamentelor, cu ajutorul cărora se face golirea intestinului, însă aceasta nu este o soluție de durată. Nu putem să folosim în fiecare zi medicamente laxative o perioadă îndelungată, datorită efectului lor negativ asupra intestinului și a organismului în general.
Soluția cu caracter permanent pentru un scaun moale, regulat, și ușor de eliminat o constituie alimentația cu conținut ridicat de crudități. Aș putea să vă dau un sfat deosebit în această privință. Consumul de grâu încolțit este o armă redutabilă de luptă împotriva constipației. Se pot consuma, pe lângă alimentele obișnuite, una sau două linguri de grâu încolțit, de 3 ori pe zi. Grâul încolțit va contribui enorm la menținerea moale a scaunului, și la expulzarea zilnică a materiilor din intestin. În general nu se va consuma mai mult grâu încolțit decât cantitatea indicată. Consumul de grâu încolțit trebuie să fie continuu, deoarece încetarea consumului duce la reinstalarea constipației.
Grâul încolțit este foarte ieftin și se obține ușor. Odată ce am învățat procedura de obținere a lui, totul devine rutină. Se ia o cantitate de cel mult 100 gr. de grâu și se pune într-o sită. Se spală acest grâu cu jet de apă rece de la robinet, circa un minut. Se pune apoi grâul într-un mic castron și se pune apă rece peste el, astfel ca grâul să fie acoperit complet. Se acoperă castronul cu un capac și se păstrează la temperatura camerei timp de 12 ore. După timpul acesta se aruncă toată apa și se păstrează grâul în castron, în continuare, încă 24 de ore, sau puțin mai mult. Va trebui să îl supraveghem tot timpul ca grâul să rămână umed. Pentru a asigura umiditatea acestuia îl vom stropi cu apă de mai multe ori. Nu vom permite ca grâul să se usuce. La sfârșitul celor 36 – 40 de ore grâul este încolțit. Embrionul trebuie să fie de circa 2 mm lungime. Nu vom permite ca embrionul să se dezvolte mai mult, căci aceasta duce la degradarea gustului. Odată ce grâul a ajuns la nivelul de încolțire menționat îl vom pune în frigider, acoperit de preferință, și îl vom folosi în cantitatea menționată, circa 4 – 6 linguri/zi. Păstrarea în frigider încetinește foarte mult creșterea embrionului, lucru pe care îl și dorim. Vom păstra grâul la frigider timp de circa 48 de ore, nu mai mult. Cantitatea care rămâne peste acest timp o vom arunca, trebuind să avem la dispoziție o altă măsură proaspătă de grâu încolțit.
Putem chiar să măcinăm grâul încolțit cu o mașină potrivită, și apoi să îl amestecăm cu banană zdrobită, avocado, mirodenii, etc. și vom obține o pastă delicioasă, care însă nu poate fi păstrată, ci trebuie servită doar proaspătă. În cazul servirii grâului încolțit vom scădea în mod corespunzător consumul de pâine.
O altă variantă de luptă împotriva constipației este consumarea salatei de crudități în proporție de circa 50 – 60% din totalul meniului nostru. Putem chiar să combinăm în mod creativ cele 2 variante, adică să servim salată de crudități, apoi puțin grâu încolțit, apoi hrană gătită. Vom servi salata de crudități întotdeauna ca primul fel de mâncare, pentru că stomacul o digeră repede, după care vom servi hrana obișnuită. Castronul cu salata de crudități trebuie să devină o obișnuință a noastră, consumat întotdeauna ca primul fel. Spunând crudități mă refer mai ales la legume (mai puțin la fructe, din cauza zahărului, chiar dacă acesta este natural !!!) cum ar fi: roșiile, castraveții, morcovii, ardeii, varza, conopida, spanacul, salata verde, etc. Dacă vreuna din acestea vă este contraindicată nu o includeți. Efectul acestui regim asupra înmuierii și regularizării scaunului este deosebit de benefic. Experiența personală nu poate fi înlocuită cu nimic, de aceea trebuie să încercați.
12. Poziția corectă de defecație
Este cât se poate de interesant să abordăm o asemenea discuție, însă ea este necesară. Ideea principală este că zona intestinului gros trebuie să fie complet liberă în timpul defecației pentru a permite trecerea nestingherită a conținutului intestinului gros. Acest lucru nu se realizează însă atunci când suntem așezați pe toaletă. Intestinul gros coboară spre anus pe partea stângă a corpului nostru, iar prin sprijinirea noastră pe toaletă facem exact ceea ce nu ar trebui, și anume exercităm apăsare pe intestinul gros, îl închidem parțial și împiedicăm astfel trecerea liberă a materiilor care trebuie eliminate. Astfel intestinul se golește doar parțial. Toaleta turcească, care oferă sprijinirea doar pe picioare în timpul defecației, deci poziția ghemuită, este cea mai bună soluție. Să privim la animale și să observăm că ele au exact această poziție în timpul defecației: se sprijină doar pe picioare oferind libertate maximă de acțiune intestinului gros. Se spune că majoritatea cancerelor de colon se dezvoltă în zona curburii și a încrețiturilor colonului, de aceea pentru a reduce și acest risc de cancer de colon să adoptăm poziția pe vine, adică poziția ghemuită, în timpul defecației. Deoarece toaleta turcească lipsește astăzi din cele mai multe locuințe, este simplu și practic să păstrăm în baia noastră un vas de plastic, scund, deasupra căruia să ne plasăm în poziție ghemuită în timpul defecației, fără să atingem vasul. În felul acesta oferim libertate maximă de acțiune intestinului gros și îl ajutăm să se golească cât mai complet. De fapt oamenii din zonele mai primitive nu au toalete, ci elimină întotdeauna în poziția ghemuită. În încheiere vă sugerez să continuaţi să vă documentaţi în domeniul menţinerii şi restabilirii sănătăţii!
Vă doresc succes în străduința obținerii unei sănătăți mai bune!
Adrese virtuale ale unor clinici de post (îmi pare rău, toate aceste adrese sunt din SUA)
treeoflife.nu
regencyhealthspa.com
hacres.com
annwigmore.com
wecarespa.com
healthpromoting.com
hippocratesinst.com
tanglewoodwellnesscenter.com
fasting.com etc.
https://cuvinterare.wordpress.com/
