Despre post în Biblie – cu detalii

In lumea aceasta modernă axată pe plăceri, pe confort şi comoditate gândul de a posti, de a te sacrifica, de a te retrage pentru un timp de la bunătăţile alimentaţiei pare o prostie, din păcate chiar şi unii creştinii influenţaţi de lume şi conduşi mai mult de egoismul lor decât de lepădarea de sine, consideră postul ceva învechit sau demodat. Astfel unii creştini chiar lideri spirituali se bazează mai mult pe metode de manipulare omeneşti, pe diferite strategii, în detrimentul călăuzirii lui Dumnezeu obţinută prin post şi rugăciune.

Însă creştinul adevărat, cel dedicat complet nu va uita de post, căci Domnul Isus a spus: ,,când postiţi” (Matei 6:16) El nu a spus: ,,daca postiţi”, arătând astfel ca postul este o însuşire a ucenicilor lui ca dărnicia şi ca rugăciune despre care Domnul Isus a spus aceleaşi lucru: ,,când faci milostenie…când vă rugaţi…” El nu a spus: ,,dacă faci milostenie” sau ,,dacă te rogi” prin urmare aceste lucrări nu sunt opţionale sau facultative; ci, fac parte din viaţa de discipol (ucenic) al lui Isus. Acest lucru reiese şi în cazul lui Pavel care a spus să călcăm pe urmele lui (1 Corinteni 11:1), iar Pavel se descrie ca fiind ,,în posturi adesea” (2 Corinteni 11:27).

Este adevărat că Domnul Isus nu le-a poruncit vreo zi expresă când să postească, totuşi El a spus în Matei 9:15: ,,Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.” Astfel ca şi rugăciunea sau dărnicia despre care Biblia nu ne porunceşte vreun moment expres din zi când să ne rugăm şi când să dăm, însă fără de ele nu putem să ne păstrăm relaţia cu Dumnezeu, tot aşa Biblia nu ne oferă vreo regulă când să postim, dar ne spune să o facem, şi tocmai de aceea în continuare vom răspunde luând ca fundament Biblia, la câteva întrebări legate de această disciplină spirituală, postul:  

– Ce este postul?

– Care sunt câteva tipuri de post care apare în Biblie?

– Care este scopul postului?

–  Când să postim?

– Ce lucrări este bine să însoţească postul?

– Pericolele postului.

CE ESTE POSTUL?

Postul este abţinerea de la întrebuinţarea mâncării de orice fel pentru un timp hotărât (Estera 4:16; Matei 4:2).

În limba ebraică în care sa scris Vechiul Testament există trei cuvinte pentru post după cum urmează:

SÔM şi înseamnă: ,,a-ţi acoperi gura” ceea ce indică o abstinenţă totală de la mâncare şi băutură (1Samuel 31:13; 2Samuel 1:12; Neemia 1:4).

Anah şi înseamnă: ,,a te smeri” acest cuvânt este sinonim cu SÔm însă poate cuprinde un post în care nu se mănâncă dar se bea, sau în care se mănâncă doar unele alimente, refuzându-se însă cele alese, sau hainele deosebite, iar îmbrăcămintea adecvată postului era un sac (Daniel 1:8-13; Psalm 35:13; Psalm 69:10-11).

Revatah se foloseşte o singură dată în Daniel 6:18, şi se referă la o abţinere de la mâncare şi de la plăceri.

În Noul Testament care a fost scris în greacă apare următorul cuvânt: ,,nesteia” şi înseamnă ad literam: ,,a nu mânca”. Thayer Lexicon îl defineşte ca fiind: ‚abstinenţă ca exerciţiu religios de la mâncare şi băutură’ (Matei 4:2; Fapte 13:3; Luca 5:34).

Acum după ce am văzut pe scurt ce este postul şi anume ,,abţinerea de la mâncare” cu variantele sale: abţinerea şi de la apă, abţinerea şi de la anumite plăceri, sau postul parţial abţinerea de la alimente alese, să vedem în continuare:

CARE SUNT CÂTEVA TIPURI DE POST CARE APARE ÎN BIBLIE?

Putem împărţii postul în 4 categorii, iar acesta se poate ţine în mai multe feluri. Cele 4 categorii de ţinere a postului prezente în Biblie vizează persoana sau persoanele, circumstanţele, timpul şi regularitatea cu care se va ţine.

1. Postul poruncit de lege: este singurul post care era poruncit în vechiul legământ şi în care se indica şi data când trebuia ţinut şi anume cu ocazia zilei ispăşirii care avea loc în luna a şaptea[1] în ziua a zecea conform calendarului ebraic (Levitic cap. 16; Levitic 23:26-32). Cu această ocazie când marele preot intra în locul preasfânt (sau în Sfânta Sfintelor), după ce aducea un viţel pentru jertfa[2] pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot, lua doi ţapi, unul pentru Iehova ca jertfă şi altul pentru Azazel (adică ţapul izgonit, ţapul ispăşitor) pe creştetul căruia marele preot mărturisea fărădelegile fiilor lui Israel, şi acesta era izgonit în pustie unde ducea toate fărădelegile lor într-un ţinut ne-locuit.

În această zi era un sabat de odihnă şi fiecare evreu trebuia să-şi smerească sufletul care implica şi să ţină post (compară cu Ezra 8:21). Mai târziu această smerire din ziua ispăşirii a căpătat numele de ,,ziua postului” (Ieremia 36:6) sau ,,postul zilei ispăşirii” (Fapte 27:9 n.s.). Creştinii se află însă sub o altă lege cea a noului legământ astfel postul din ziua ispăşirii nu mai este obligatoriu pentru creştini (Romani 10:4; Evrei 7:11-12), căci ziua ispăşirii în noul legământ este perioada de timp ce începe cu instalare lui Isus ca Mare Preot după învierea şi înălţarea Sa la cer, până la venirea sa din nou (Evrei 9:11-28). Această perioadă de timp este numită ,,ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2), în care Domnul Isus stă la dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi (Evrei 4:14-16).

2. Postul naţional sau colectiv: este postul la care participa întreaga naţiune Israel, un oraş întreg sau o biserică, sau un grup de oameni apartenenţi la o biserică. Avem astfel de cazuri descrise în Biblie după cum urmează:

În Judecatori 20:26 se relatează cum tot poporul a postit până seara pentru a avea biruinţa contra tribului rebel Beniamin. Apoi în 1 Samuel 7:6, ne este relatat un alt post colectiv ca semn al căinţei poporului în timpul lui Samuel. Iar în 1 Samuel 31:13 şi 1 Cronici 10:12, se arată cum vitejii din Iabes au postit şapte zile în semn de doliu pentru moartea regelui Saul. Tot la fel a postit David cu vitejii lui Când a aflat de moartea lui Saul şi a lui Ionatan (2 Samuel 1:12).  

Atunci când Israelul era în pericol, de pildă când a fost atacat în zilele lui Iosafat de către Moab, fiii lui Amon, în acea situaţie regele a poruncit un post pentru tot ţinutul lui Iuda (2Cronici 20:1-3). În zilele lui Ioiachim sa vestit un post pentru tot poporul (Ieremia 36:6,Ieremia 36:9), şi în zilele lui Estera când naţiunea lui Israel posteau în semn de durere din cauza decretului făurit de Haman de exterminare a lor (Estera 3:13; Estera 4:1-3), tot în aceea perioadă au postit toţi evrei din oraşul Susa pentru ca Estera să capete bunăvoinţa regelui (Estera 4:16). Un alt post naţional şi colectiv a fost în timpul când Ezra a venit cu o rămăşiţă din Babilon spre Ierusalim pentru a fi ocrotiţi pe parcursul drumului (Ezra 8:21-23).

În Zaharia 8:19 se pomeneşte de alte 4 posturi naţionale când menţionează următoarele: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Postul din luna a patra, postul din luna a cincia, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie…” Aici se face referire la patru evenimente triste pe care evreii le comemorau cu post, şi anume: postul din luna a patra reamintea străpungerea zidurilor Ierusalimului când a fost cucerit (Ieremia 39:2); postul din luna a cincia marca tragedia distrugerii templului (2 Regi  25:8); iar postul din luna a şaptea comemora uciderea lui Ghedalia (Ieremia cap.41); iar postul din luna a zecea reamintea poporului începutul cuceririi Ierusalimului (Ieremia 39:1). Însă toate aceste posturi nu erau conform voinţei lui Dumnezeu (Zaharia 7:5), tocmai de aceea acestea conform profeţiei lui Zaharia vor devenii sărbători şi ocazii de bucurie (Zaharia 8:11-23).

Dar şi păgânii din cetatea Ninive au cunoscut puterea postului colectiv când sau căit de faptele lor ceea ce a dus la salvarea oraşului Ninive (Iona 3:5-10).

Chiar şi biserica primară a postit în colectiv din anumite motive, de pildă cu ocazia rânduirii de bătrâni în Listra, Iconia şi Antiohia (Fapte 14:23), sau în Fapte 13:2-3, ne este relatat postul profeţilor şi învăţătorilor din adunarea din Antiohia ceea ce a condus la trimiterea apostolului Pavel în prima călătorie misionară.

Prin urmare şi astăzi adunarea creştină poate lua decizia să postească cu toţii în comun, mai ales atunci când se fac numirii de bătrâni sau diakoni, sau când se caută o soluţie sau o călăuzire pentru adunare sau pentru o anumită nevoie a unui frate sau soră.

3. Postul individual regulat şi neregulat: atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament menţionează posturi individuale ţinute de câtre o persoană fie într-o anumită situaţie fie ca un obicei regulat, ca pildă îi avem pe Moise (Deuteronom 9:18); Ilie (1 Regi 19:8); Daniel (Daniel 10:3); Estera (Estera 4:16); Domnul Isus Cristos (Matei 4:2); apostolul Pavel (Fapte 9:9; 2 Corinteni 6:5; 2 Corinteni 11:27) şi alţii (Neemia 1:4). Fariseii posteau de două ori pe săptămână sau de şi mai des şi tot la fel făceau şi ucenicii lui Ioan Botezătorul (Matei 9:14; Marcu 2:18; Luca 5:33; Luca 18:12). Mai târziu în secolul II e.n. şi creştinii şi-au făcut obiceiul să postească de două ori pe săptămână, după cum reiese din Didache unul dintre primele manuale de învăţătură creştină, care susţinea postul înainte ca cineva să se boteze şi încuraja postul pentru duşmani, şi postul din zilele de miercuri şi vineri nu în zilele de luni şi joi ca ipocriţii (probabil fariseii). Însă după cum vom vedea la capitolul ,,pericolele postului” este bine ca zilele de post să fie alese sub călăuzirea lui Dumnezeu.

4. Postul impus de circumstanţe nefavorabile: este postul când împrejurările sunt de aşa natură că chiar dacă ai vrea să mănânci nu poţi, de exemplu cum sa întâmplat cu oamenii prinşi de furtună de pe corabia cu care Pavel a fost transportat la Roma (Fapte 27:33-36), sau în cazul lui Pavel prins în nişte împotriviri şi circumstanţe foarte critice (2 Corinteni 6:5; 2 Corinteni 11:27).

După cum ne-am dat seama, Biblia pe lângă cele 4 categorii mai sus menţionate, ne arată diferite feluri de a posti indiferent dacă acesta este ţinut de o persoană sau un popor, indiferent dacă este ţinut mai multe zile (Neemia 1:4), şapte zile (1 Samuel 31:13 şi 1 Cronici 10:12), sau trei zile (Estera 4:16; Fapte 9:9), sau doar 24 de ore (Fapte 27:9 n.s.).

– Post supranatural: este postul care se ţine printr-o intervenţie supranaturală a lui Dumnezeu cum a fost cazul lui Moise care de trei ori a postit 40 de zile (Exod 34:28; Deuteronom 9:9, Deuteronom 9:18), tot la fel Ilie (1 Regi 19:8), sau Domnul Isus (Matei 4:2).

– Post absolut: este postul în care nu se mănâncă şi nu se bea lichide, adică abstinenţă totală (Iona 3:7), fie o zi sau mai multe, aşa cum a fost cazul la Estera trei zile (Estera 4:16), sau a lui Pavel (Fapte 9:9).

– Post cu lichide: este postul pe care îl ţii prin abţinerea de la alimente solide, dar în care poţi să bei apă sau lichide (Psalm 35:13), un astfel de post a ţinut probabil Isus, timp de 40 de zile când textul afirmă că „a flămânzit” (Matei 4:2), în mod normal omul prima dată dacă nu consumă lichide însetează şi apoi flămânzeşte.

– Post pentru o parte din zi: sutaşul Corneliu a postit până la ora 15, ora 9 la evrei (Fapte 10:30-31), alţii au postit, adică s-au abţinut de la alimente şi apă până seara la apusul soarelui (Judecatori 20:26; 2 Samuel 1:12; 2 Samuel 3:35).

– Post parţial: este postul în care persoana care posteşte se abţine de la alimente alese, adică de la carne, de la băuturi alcoolice, dar se consumă zarzavaturi şi legume (Daniel 1:8-12; Daniel 10:2-3). Acest post poate varia de la o zi la o perioadă lungă ca în cazul lui Daniel care a ţinut trei săptămâni. Se pare că un post parţial era poruncit în lege în Levitic 23:14, cât şi cu privire la perioada de consacrare a nazireilor, care trebuiau să se abţină de la vin, băuturi tari şi de la consumarea de struguri (Numeri 6:1-5), tocmai de aceea Ioan botezătorul sa abţinut de la băuturi alcoolice (Matei 11:18), şi nu a mâncat decât miere şi lăcuste sălbatice (Matei 3:4). 

CARE ESTE SCOPUL POSTULUI?

Postul este pentru Tatăl ceresc (Matei 6:18) adică prin acesta ne apropiem de Dumnezeu şi îi slujim Lui (Luca 2:37-38), cu scopul de a împlini o lucrare (Geneza 24:38; 1 Samuel 14:24-26; Fapte 23:12-21),

• mai este pentru: smerenie şi auto-disciplinare (2 Samuel 11:11; Psalm 35:13),
• pentru plângerea păcatului şi o manifestare a căinţei (Ezechiel 9:5; Ezechiel 10:1, Ezechiel 10:6; Ioel 1:14-15; Ioel 2:1, Ioel 2:12-17; Ezra 9:5; Ezra 10:6),
• în semn de doliu (1 Samuel 31:13; 2 Samuel 1:12; 2 Samuel 3:35; 1 Cronici 10:12).
• El pregăteşte calea spre primirea revelaţiei (Exod 34:28; Luca 2:37-38), şi caută intervenţia divină,
• el adaugă o notă de urgenţă rugăciunilor şi implorărilor noastre şi dă greutate pledoariei noastre în faţa cerului (Judecatori 20:26; 1 Samuel 7:1-12; 2 Cronici 20:1-29; Estera 4:13-16), şi
• ocrotirea fizică de pericole (Ezra 8:21-23; Estera 4:16),
• el ne poate ajuta şi pentru obţinerea unor biruinţe spirituale (Matei 4:2-11; Fapte 13:2-3),
• cultiva mai mult stăpânirea de sine şi alte virtuţi (Filipeni 4:11-13), deoarece postul este opusul lăcomiei şi astfel reduce puterea eului. Postul mai are ca scop pregătirea pentru lucrarea misionara şi călăuzirea în aceasta (Fapte 13:2-3)
• şi pentru numirea de bătrâni în adunare (Fapte 14:23),
• postul poate fi ţinut cu scopul dărniciei de a da mâncarea ce trebuia noi să o mâncăm la săraci,
• sau pentru sănătatea spirituală şi corporală (Psalm 35:13).
• Postul poate fi ţinut cu scop de consacrare pentru Dumnezeu sau cu hotărârea de a îndeplini o sarcină sau lucrare, el confirmă decizia că suntem gata să sacrificăm totul pentru lucrarea lui Dumnezeu (Geneza 24:33; 1 Samuel 14:24-30; Fapte 23:12-21),
• postul mai este pentru confirmarea unui jurământ (Fapte 23:12-21),
• sau cu scop de mijlocire (Ieremia 7:16),
• pentru a abate mânia lui Dumnezeu (Deuteronom 9:18-20; 2 Samuel 12:21-23),
• ori schimbarea hotărârii Celui Preaînalt (Exod 32:14; Psalm 106:23; Iona 3:5-10),
• poate produce o trezire în viaţa celui ce ţine post şi în viaţa adunării lui căci postul creează condiţii prielnice Duhului Sfânt, sau poate să-şi câştige din nou iubirea dintâi, etc.

Astfel foloasele postului sunt:

Scoaterea în evidenţă a laturii spirituale în omul lui Dumnezeu, astfel arătându-se că omul nu trăieşte doar cu pâine ci şi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:2-4).

Postul ne apropie de Dumnezeu, şi curăţă spiritul omului dând pătrundere şi impact rugăciunilor şi lucrărilor spirituale (Luca 2:37; Fapte 13:2).

Postul ne smereşte şi prin el putem manifesta întristarea şi căinţa noastră (Psalm 35:13; Ioel 2:12-13).

Postul aduce purificare în corpul nostru şi ne lecuieşte de lăcomie făcându-ne să avem mai mult control asupra lui (Daniel 1:8-15).

 CÂND SĂ POSTIM?

Unele religii au unele date fixe când postesc de pildă postul paştelui, alţii postesc o dată sau de mai multe ori pe săptămână într-o zi fixă, în multe cazuri vinerea. După cum am văzut şi creştinii din secolul II, posteau miercuri şi vineri, iar candidaţii la botez în ziua botezului.

În prezent mai există obiceiul de a se posti trei zile înainte de cina Domnului, sau când stabileşte biserica.

Alţii postesc doar când sunt într-o mare strâmtorare pentru al îmbuna cumva pe Dumnezeu să le rezolve problemele.

Însă creştinii după cum am observat nu au o zi sau mai multe fixe când să postească după cum nu există nici ore sau zile speciale de rugăciune şi de dărnicie; ci, noi trebuie să ne rugăm în mod regulat cât mai des posibil şi să facem dărnicie de câte ori putem şi avem ocazia, tot aşa trebuie să postim.

Întrebarea este dorim noi să postim, dorim noi să aducem trupurile noastre ca jertfă vie? Suntem cunoscuţi ca fiind creştini care postim care avem această disciplină spirituală sau nu prea am postit în viaţa noastră? Dacă nu am postit, e timpul să postim este timpul să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea o atitudine corectă despre post, nu ca să ne îndreptăţim prin post, ci ca să imităm pe Marele Învăţător.

Dar să revin la întrebarea: când să postim? Aş dori să vă răspund la această întrebare cu alta: când să ne rugăm? Răspunsul: CÂT MAI DES PUTEM.

Aş dori să mai adaug că este bine să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu şi voia sa în ce priveşte postul, deoarece am experimentat să posteşti alegând tu ziua şi hotărând tu, fiind astfel iniţiativa ta, când şi cum să posteşti şi alta a fost când Dumnezeu mi-a pus pe inimă să postesc şi a ales El ziua când să postesc.

Când este iniţiativa şi puterea noastră în joc poate interveni şi mândria şi am văzut destule cazuri de oameni care au postit ca apoi să se laude că ei au postit atât de mult. În plus, am experimentat cazuri când a trebuit să întrerup postul pentru că nu am mai putut să-l ţin şi mi-am dat seama că nu a fost voia lui Dumnezeu să îl ţin în ziua aceea. Însă altădată când am simţit că Dumnezeu mă cheamă la post în ziua aceea şi am putut foarte uşor să ţin acel post şi acest lucru m-a făcut să înţeleg că existe zile când din diferite motive Dumnezeu ne îndrumă şi ne chemă să postim. Prin urmare noi trebuie să căutăm faţa lui Dumnezeu şi să dorim călăuzirea Lui încercând să aflăm de la Dumnezeu răspunsul la următoarele întrebări: Doamne când să postesc? Vrei să postesc mâine având în vedere că am zi liberă? Ce fel de post să postesc? Post absolut sau numai cu lichide sau parţial şi pe ce perioadă de timp? Dumnezeule vrei tu să renunţ la această masă să trec peste ea dedicându-mi timpul rugăciunii, sau vrei să postesc până seara?

Acestea ar fi câteva exemple de cereri pentru călăuzire. Dar poate noi spunem: eu nu am simţit niciodată că Dumnezeu mă chemă la post, poate că Dumnezeu nu vrea ca eu să postesc poate că mă chemă la alte lucrări? Te-aş întreba tu te rogi numai când simţi sau de multe ori dorinţa de rugăciune vine după ce începi să te rogi? Nu uita că Isus a spus în  Matei 9:15: ,,Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.” Ba mai mult întrebă-te ai tu o mentalitate corectă asupra postului, cunoşti şi eşti convins că trebuie să posteşti? Dacă da atunci îi vei spune lui Dumnezeu următoarele: ,,Tată ceresc eu sunt la dispoziţia ta şi doresc să postesc, deschide-mi Tu o uşă de post, indică-mi tu ziua şi felul de post ce vrei să-l ţin, dă-mi Tu voinţa şi înfăptuirea să pot să postesc aşa cum cere ziua aceea, îţi cer toate acestea în numele lui Isus, Amin.”

Dar chiar dacă Dumnezeu nu ne răspunde, poate El vrea ca noi să dovedim cu adevărat că vrem să postim, atunci să alegem o zi când nu trebuie să depunem atâta efort fizic şi putem să o dedicăm rugăciunii, să alegem o cauză sau mai multe pentru care să postim şi să postim, dacă suntem la început atunci un post parţial în care ne abţinem de la mâncare solidă dar în care putem consuma apă sau alte lichide ca sucul de fructe şi puţine fructe, ori un post până seara la apusul soarelui.

Uneori vom posti împreună cu adunarea sau cu mai un grup de fraţi pentru o anumită cauză este bine şi în acest caz să căutăm călăuzirea Duhului Sfânt ca să avem biruinţă.

În concluzie răspunsul la întrebarea când să postim este: ori de câte ori Dumnezeu ne îndrumă spre post, şi de câte ori putem chiar dacă nu totdeauna suntem călăuziţi de Duhul Sfânt, dar este bine în practicarea acestei discipline să o exercităm călăuziţi căci atunci nu ne vom mândri şi posibilitatea să eşuăm în a ţine post va fi redusă.

CE LUCRĂRI ESTE BINE SĂ ÎNSOŢEASCĂ POSTUL?

Pe lângă toate acestea postul adevărat este însoţit de dărnicie şi rugăciune (Isaia 58:4-7,Isaia 58:10; Fapte 13:2-3) care trebuie făcută în ascuns (Isaia 58:5; Matei 6:16).

Pasajul din Isaia 58 descrie adevăratul post sau mai bine zis care trebuie să fie atitudinea faţă de post, căci evreii credeau că chiar dacă păcătuiesc ei puteau fi iertaţi prin post, însă Dumnezeu nu se lăsa înduplecat prin postul unor oameni nemiloşi, vărsători de sânge, călcători de lege, zgârciţi, care nu plăteau pe lucrătorii lor, etc. tocmai acest lucru este demascat de profetul Isaia în Isaia 58:1-11 şi anume că Dumnezeu nu doreşte un post în care omul să-şi chinuiască sufletul în sac şi cenuşă dar să nu-şi schimbe atitudinea faţă de semenii săi.

Dumnezeu primeşte postul doar din partea unui om care sa întors de la nelegiuirile sale, se apropie cu sinceritate de Dumnezeu nu ca să obţină ceva ca după aceia să îşi urmeze pornirile carnale. Acest post este abţinerea de la mâncare şi băutură dar abţinerea şi de la: ceartă, bătaie, porniri răutăcioase, de la asuprire şi zgârcenie, ba mai mult postul nu trebuie să fie însoţit doar de cereri şi rugăciuni; ci, şi de: dezlegarea lanţurilor răutăţii, şi a legăturilor robiei, ruperea oricărei asupriri şi a oricărui jug care îl punem peste oameni, împărţirea pâinii cu cel flămând şi ducerea în casa noastră a nenorociţilor fără adăpost, şi îmbrăcarea celor ce nu au haine şi ajutarea în orice fel a semenilor noştri. Căci gândiţi-vă cum putem noi să cerem la Dumnezeu eliberare când noi îi robim pe oameni, în termeni moderni îi manipulăm, minţim, şantajăm, înşelăm, etc. Cum putem noi să cerem dezlegarea de probleme, de influenţele lui Satan, când noi îi legăm cu datorii şi cu altele pe cei din casa noastră cu poveri mari, adică cheltuim bani din bugetul familiei pentru lucruri de nimic, punem pe umerii soţiei sau soţului nostru (de la caz la caz) sarcini grele, adică noi nu vrem să facem mai nimic. Astfel este o ipocrizie să postim adică să ne abţinem de la mâncare dar să nu ne abţinem de la egoism, pe lângă aceasta tot o ipocrizie este să cerem de la Dumnezeu pâinea cea de toate zilele dar noi să nu o dăm semenului nostru care are nevoie de ea, sau să cerem de la Dumnezeu haine dar să-l lăsăm pe cel sărac lipsit şi gol, ce folos este cu acest post atunci? Sau cum putem noi să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat o locuinţă când noi nu o punem la dispoziţia lui Dumnezeu pentru străinul şi nenorocitul fără de adăpost, pentru fraţii noştri care vor să adune împreună într-un loc pentru rugăciune şi aşa mai departe. Dragilor să nu postim numai cu burta ci şi cu limba adică să nu vorbim de rău pe nimeni, dar să postim şi prin sacrificarea resurselor noastre financiare, adică să dăm din ce este al nostru celor ce nu au, şi atunci Dumnezeu promite: ,,Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.  Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-mă!”

Dar poate ne întrebăm: care trebuie să fie dispoziţia noastră atunci când postim?

Biblia arată că în unele situaţii dispoziţia celor ce posteau era de: plâns, căinţă, părere de rău, bocet, inimi sfâşiate, etc. (Ioel 2:12-13), iar în alte situaţii postul era făcut cu bună dispoziţie cum ne învaţă chiar Domnul Isus când spune în Matei 6:16-18: ,,Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc… Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Deci Domnul Isus ne învaţă să nu ne fabricăm o înfăţişare ca să fim făţarnici; ci, noi trebuie să comportăm natural şi să avem o înfăţişare exterioară care să nu trădeze că noi postim, prin urmare noi trebuie să avem o dispoziţie în funcţie de scopul postului, dacă noi postim pentru călăuzire lui Dumnezeu cu siguranţă vom avea o faţă senină încrezându-ne într-un Dumnezeu viu şi care ne călăuzeşte neîncetat, însă dacă noi postim în semn de căinţă pentru păcatele noastre vom avea cu siguranţă şi sentimente de părere de rău şi o expresie a feţei corespunzătoare acestei situaţii.

În concluzie: noi trebuie să postim însoţit de rugăciune, dărnicie şi binefacere şi cu o dispoziţie adecvată motivului pentru care postim.

PERICOLELE POSTULUI.

Putem spune că postul ca orice disciplină spirituală are două pericole, un pericol spiritual şi altul fizic.

Pericolul spiritual este să credem că noi suntem drepţi şi aprobaţi de Dumnezeu fiindcă ţinem post, însă Biblia arată clar că doar prin sacrificiul Domnului Isus aplicat în cazul nostru prin credinţă ne declară drepţi şi sfinţi în faţa lui Dumnezeu (Romani 3:21-26). Astfel postul nu ne face drepţi şi nici nu ne dă dreptul să ne considerăm mai sfinţi sau superiori altor creştini care postesc mai puţin sau chiar deloc din motive de sănătate sau pentru că nu cunosc încă valoarea acestei practici (2Timotei 1:9-10; Tit 3:5-7; Filipeni 2:1-4).

Însă pericolul mândriei scade atunci când noi ţinem post la iniţiativa şi cu puterea lui Dumnezeu, căci atunci nu noi ţinem post; ci, Cristosul din noi face această lucrare sfântă pregătită mai dinainte de Dumnezeu (Galateni 2:20; Efeseni 2:10).

Un alt pericol spiritual al postului este să credem că postul este rezolvarea la toate problemele noastre spirituale şi fizice, astfel am cunoscut unii creştini care din păcate preferau să postească ca Dumnezeu să-i elibereze spiritual, decât să-şi schimbe felul de gândire şi de acţiune printr-o cunoaştere şi o atitudine corectă a legii lui Dumnezeu şi faţă de păcat (Isaia 1:10-15; Proverbe 28:9). Un alt pericol spiritual al postului este postul făcut dintr-o motivaţie greşită, ca de pildă postul ţinut de 40 de iudei care sau legat cu jurământ să nu mănânce sau să bea până nu vor omorî pe Pavel (Fapte 23:12-13). Poate în cazul nostru mobilul nu este răzbunarea, crima, dar poate fi un altul venit tot dintr-o motivaţie greşită, de pildă: postim ca cineva să păţească ceva rău, sau postim pentru a obţine unii bani, poate pe care i-am împrumutat şi îi vrem înapoi, uitând că Învăţătorul nostru ne-a învăţat că atunci când împrumutăm nu trebuie să mai sperăm să-i mai primim înapoi (Luca 6:34-35). Astfel postul venit dintr-o motivaţie egoistă este greşit.

Pericolul fizic este să ne epuizăm, deshidratăm sau îmbolnăvim din cauza lipsei de hrană sau apă, de aceea fiecare însă trebuie sa ţină cont de propria sănătate, putere, când doreşte să ţină post (Fapte 9:9), astfel nimeni nu este obligat sa postească într-o anumita zi, în plus Biblia nu fixează reguli cu privire la momentul când trebuie ţinut sau cât timp trebuie ţinut, ci fiecare îşi va purta propria sarcina (Galateni 6:5).

Un alt lucru important este ca în ziua sau zilele de post să-ţi limitezi activităţile, odihneşte-te cât poţi mai mult nu te implica în post în activităţi extenuante sau în drumuri lungi. Este important ca postul ţinut de tine să aibă impact spiritual maxim este să-ţi aloci timp mult pentru rugăciune în care să stai în prezenţa lui Dumnezeu. De aceea în post, stai în rugăciune, în închinare, în meditaţie şi este foarte posibil ca Dumnezeu să-ţi vorbească.

Totuşi pericolul problemelor fizice scade atunci când suntem călăuziţi de Dumnezeu căci El va şti să ne spună: când, cum şi cât să postim ca să nu ne îmbolnăvim, în plus, dacă ne cunoaştem pe noi înşine şi limitele noastre vom putea să reducem considerabil riscul îmbolnăvirii, dar bineînţeles nu ne vom cunoaşte limitele noastre dacă nu postim.

În concluzie: dacă îl cunoaştem bine pe Dumnezeu şi voia Sa pentru viaţa noastră şi ne cunoaştem bine pe noi înşine, riscul de a ne îmbolnăvii prin post este aproape anulat.

În încheiere aş dori să medităm împreună la acest subiect răspunzând la următoarele întrebări:

– Ce este postul?

– Care sunt câteva tipuri de post care apare în Biblie?

– Care este scopul postului?

– Când să postim?

– Ce lucrări este bine să însoţească postul?

– Care sunt pericolele postului?

– Care sunt câteva sfaturi practice despre post?

Sursa articol: https://www.caleacrestina.ro/